Bătrânul Lenin trăieşte ca şoimul singuratic. Parafrazându-l pe Alescandri, acesta a fost primul gând care mi-a răsărit în minte la vederea pleşuvei personalităţi istorice. Oricât nu ar susţine comuniştii moderni că Vladimir Ilici mai este încă viu, în sensul metaforic, evident, observ cu uşurinţă că acesta este mort mai mult ca oricând, şi asta pentru că, aparent, discipolii săi îi urmează învăţămintele, pe când, de fapt, aceştia demult au devenit mai ipocrizi decât ar crede ipocrizia însăşi.

În timp ce Vladimir Lenin, scuze, Voronin, recita (ca pe un vers) discursul său despre istorie, socialism, poporul sovietic, moştenirea lui Ilici, partid, alegeri şi necesităţile de azi ale Moldovei, mă tot întrebam cam câte cărţi semnate de marii ideologi comunişti a citit preşedintele? Mai curând a început el singur să scrie şi să aplice propriile teorii.

De fapt, în prezent, suntem martorii creării unui nou curent leninism, pe care am putea, fără rezerve, să îl numim voroninism. Principiile acestuia pot fi formulate şi de un copil. Societate egalitaristă în care toţi sunt egali, în funcţie de citeşte mai departe